Nimic(uri) personal(e)

1. Trebuia să termin de scris ceva despre ceva și-am capitulat temporar. E vorba de aceleași înșiruiri de eufemisme, ca și cum din matrioșka de nori pe care-o construiesc se văd doar marginile argintii. Asta mă face să mă simt ca un fel de obituary columnist (inevitabil, referință la Eternal Sunshine of the Spotless Mind – o precizare inutilă, de altfel, pentru că cine citește, s-ar fi gândit la același lucru, I fancy). Și mi-am dat seama că, numai în meseria mea, a omite părți de adevăr nu înseamnă a minți. Mă mai gândesc încă dacă e valabil și pentru când o să le spun copiilor mei să creadă în Moș Crăciun, dar moșul are mai multe șanse să existe decât ei și ăsta nu e neapărat un lucru rău.

2. Un nou serial de urmărit, sper să îmbolnăvesc cât mai multă lume cu el Read the rest of this entry »

Și nu, n-am fost în Control. În schimb, am trecut prin Apașu’, pe la întâlnirea motocicliștilor (hell knows why). Mulți bătrâni triști și niște tinerei pe cale de a deveni triști, dintre care câțiva cunoscuți. Ei n-ar spune același lucru. Din cauza muzicii triste Bifat o seară ratată, cu ceva frig și cupluri ambigue. Mutat în Piranha (unde a fost și scorpionzu pe care nu l-am mai auzit din fire). Copiluți confuzi. Ajuns, de comun acord, la concluzia: dacă ăștia ar trebui să ne dea locul în reatebe peste niște ani, mai bine murim din timp. Strivit o musculiță de monitor.

Iu end ai giăst hev ă drim.

Din toamnă, va fi disponibil un program de masterat despre Beatles la Universitatea Hope din Liverpool (via 3,14teca Dilematecii).

Cele patru module sunt: Texts and Contexts: Understanding Popular Music; Topics in History: Liverpool; Musicology and the Beatles; Historical and Critical Approaches, nu că v-ați duce, dezinteresaților!

Just thought I’d mention that. Era un nor de negativism aici, la grădi, pentru care sunt parțial responsabilă (mwahaha). Acum că s-a mai disipat, plecăm la karaoke. Unde cel puțin una din noi o să cânte Beatles. Riiight.

Leităr edit: Monopoly e bun pentru o anumită vârstă, da’n mai mulți decât noi două.

Deloc disturbată-n esență, alternativa era uischi-n borcan. O seară cu multe tristețuri, nește pletoși deșirați, nește pisi ne-mpăcate și-o girafă schiloadă cu păru’ pân’ la fund. Acu’  se potrivea să zic că-s pitică, grasă și cu păru’ scurt. Și iupeita să spună că-i medie, medie și cu păru’ mediu, la care io să zic că-i mediocră și-alte d-astea. Dar nu. Că nu-s și nu-i. Ideea-i c-am stat toate 3 (de basm) ca țațele pe prispă și-a fost un fel de plictis așa, pe teletext erau purici și dădeau cu virgulă. Da’n bezna aia, Fane era alb, mă. Alb ca multe progenituri neîmplinite la un loc. Trist și nedezlănțuit. La o adică, ar putea să-i ia locu’ lu’ TitusNelipsitus (purleconeseor).

Zic de-ncălzirea pentru somn din faiăr la un bărn (that’s what I call a triple). Miercurea de-altădată din ClubA, împreunată cu HașHașu’, numa’ că mai slobod și neprietenos. Read the rest of this entry »

După toata agitația sau pseudo-agitația cu posibila revoluție din Moldova, mi-am amintit că ieri a fost depusă petiția pentru acordarea cetățeniei române scriitorului Alexandru Vakulovski. Sunt destule texte pe net și despre ingratitudinea autorităților noastre, n-aș aduce nimic nou, dar m-a bucurat să citesc asta. La mulți ani!

Și continuarea.