Nimic(uri) personal(e)

Rezumat cu taximetristul cel puțin sexagenar de azi. Acroșat de la un hibrid de Romană și Universitate. Ce e de la corzile mele vocale e îngroșat, ce doar am gândit zâmbind tâmp sau amar e cu aldine.

Mergeți în Militari?
Cum să nu? Păi aveți dumneavoastră față să vă refuze careva?
Well… Actually… Nevermind.
Se vede că sunteți o persoană rafinată. Și frumoasă.
Fi-mi-ar haina de blană. În ce mă bagă. Iar.

[Pornește ștergătoarele la viteză maximă pe parbrizul uscat. Scârțâie așa cam 2 minute cu geamul deschis. Flashback dureros cu proful de Circuite integrate, când zgâria cu creta pe tablă ca să înțelegem muzicalitatea Chinei (?!) De cedare psihică, dau să mă urc pe geamuri. Le dă mai încet. Nu geamurile. Încă-s coerentă.]

Mă scuzați, dar mi s-a spart vasul de apă și n-am cum să-l curăț altfel. Poate vă deranjează…
You’d think? Asta e. Acceptarea e primul pas în afara nefericirii.
Păi cum să nu vă duc cu mașina? Pe dumneavoastră?
Not again.
Să nu spuneți că mergeți mai departe și de-acolo luați vreun microbuz spre provincie.
Nu.
Că aș putea să vă fiu șofer toată noaptea. Toată viața! [Mâinile în aer] Puteți să-mi spuneți Vali, chiar dacă sunt în vârstă. Mă rog, nu sunt bătrân, să zicem puțin în vârstă, dar în interior sunt tânăr.
Așa, acum poți să te smulgi din exuberanță și să pui mâinile la loc pe volan, Moș Crăciun?
Sigur nu vreți să vă mai plimbați? Gratis.
Nu, am examen mâine.
Ooo, felicitări!
Huh?
O să fiți admisă, vă zic eu. Și o să ajungeți într-o slujbă foarte bună. Pentru că sunteți o persoană, așa… blândă. Vorbiți puțin dar gândiți mult, așa-i?
Așa-i. Prea.
Și eu să știți că am fost școlit în multe. Am fost și instructor militar. În cel mai înalt grad. Dar au vândut ăștia armata. Acum angajează civili.
Și marmote.
Să vă dau numărul de telefon când ajungem, poate ne mai vedem.
Sigur.

Aici?
Da.
Mi-ar face plăcere să ne mai întâlnim.
[Zâmbet larg, superior, satisfăcut. Al meu. Alături de]
Cum o vrea soarta.
Foarte bine ziceți.
Știu.