Poate că asteniile de primăvară nu se pot încheia decât cu una de toamnă și-atunci tot ce se întâmplă de la o vreme e cât se poate de firesc. Și mai înseamnă că în 2-3 ore o să fiu în Suburbia, catching up with friends.
Și o piesă superbă (super, bă!) de care nu vreau să mă mai dezlipesc:
I can’t see the stars anymore living here
Let’s go to the hills where the outlines are clear Read the rest of this entry »
Posted in Uncategorized | 8 Comments »
…and folk me up when September ends.
Adică bifat participare entuziastă la Folk Maraton. A fost și alergătură. Cu taxiul. Până la. Și n-am vrut să deranjez juma de rând până la locul meu central, așa că m-am așezat într-un colț liber. Tot acolo m-au prins fie luminile, fie ploaia, fie vântul lui Bertzi, când lumea a devenit în sfârșit bipedă, chestie pe care încercasem în zadar să le-o induc la Alifantis, Baniciu, Bațu & co. În rest… a-nceput frumos, foarte frumos, cu o emoție de toamnă care a rămas până la final, cu oftat după vrăbii moarte și corăbii scufundate de flori, nebuni albi, regine negre și alte bunătăți indispensabile.
Surpriza cea mai plăcută a fost de departe AG Weinberger, pe care clar trebuie să-l revăd (reascult) cu prima ocazie. Chit că el e bluesman. Sau tocmai pentru că. Bineveniți și Țapinarii și Stratan. Read the rest of this entry »
Posted in d'ale junglei | No Comments »
