Nimic(uri) personal(e)

După ce m-am înverzit de râs cu noul episod din Simon’s Cat (la scurtă vreme după ce Zuza Zuzenstein jucase deja episodul între balcon și pereții din hol, cu trecere peste mine, laptop și prin draperii, pe la 4), m-am jucat mai toată noaptea trecută cu echilibristica asta. Se introduce o frază în engleză (poate pe viitor, se vor implementa și alte limbi) și google translate o traduce în japoneză, înapoi în engleză și tot așa, până când nu se mai schimbă traducerea din japoneză. Asta dacă nu durează prea mult. Oricum, e interesant, cel puțin. De exemplu:

Pentru „What’s in a name? That which we call a rose by any other name would smell as sweet”, se ajunge la „Alone? Call, which increases the sweet smell of a different file name”

Și ceva mai personal, adică din repertoriu’ la mine: „The lizard that lay here before me has taken away all the warmth of the rock” -> „I rock lizards, all of the following will be taken warm”. Sooo, take it warm!

Piesa a fost genială. Maia Morgenstern, Antoaneta Cojocaru și Tudor Aaron Istodor merită tot. Și Ela Ionescu. (Pe Gabriel Fătu îl știam din Iubire confort 2 care se pare că anul ăsta nu se mai joacă.) Mi-au dat lacrimile spre sfârșit și am plecat cu același sentiment ca anul trecut de la proiecția Viva (filmul SUA pentru TIFF’08)  de la MȚR. Acela că nu-nțelegeți nimic. Mergeți la film și la teatru fix ca niște oi snoabe. Ați mai bifat o activitate culturală în palmaresul vostru de doi bani. Totul evoluează de la comic la tragicomic la tragic. Voi nu puteți decât să râdeți. Și nu caii ăștia se-mpușcă, nu?

Sunt o țigară întreagă arsă până la degete ca cea a lui Pink în The Wall. Doar că alta. Una medicinală, din alun turcesc și eucalipt. Una care se umezește pe filtru de fiecare dată când vede, aude, simte o ambulanță blocată în trafic. În momentele alea totul devine o febră cumplită și puțina umezeală pe care o dă afară e singura apărare. Spatele arde de oboseală și universul se reprezintă prin febra asta insipidă. Arde fără să facă flamă și e incadescent fără pic de lumină. Mă umflu atunci ca un bob de porumb spart de spumă, ca un balon cu heliu care se ridică, se tot ridică, fără să poată ieși din sine. Apoi mă dezumflu ca o minge de cauciuc lăsată prea mult în soare. Aud încă sirena. E încă acolo. E cochilia de salvare a unui melc cu ochii fierți.

sau nu.

Când joci Coloniștii din Catan la un pahar de ceva și-o oră de-o cifră, poți să realizezi că Lady Gaga e de vină pentru Aviară gripa. Păi instigă, dom’ne, la consum pericolos, uite: „Papăăă, papăăă rațiii”. Da’ nu di rați vreau să zic, di gâști.

Dintr-un centru medical de un hectar (zic și io), a trebuit să nimeresc la singura, sper, gâscă. Am ginit-o de la distanță că are potențial de leopardistă după cerceii sclipicioși multifațetați. Dar mă luase în primire o blondă înfiptă, așa că nici nu mi-a trecut prin cap că gâsca ar putea să-mi ia sânge. Și am mâna stângă dovadă că nici n-a putut. Read the rest of this entry »

Ăsta-i Nick Flynn șiii… ăsta-i poemul pe care l-am tradus pentru începutul săptămânii.

iisus știa
spre deosebire de mine și tine iisus știa c-o să moară
în unele zile îl trezea o migrenă
nu atârna nimic îngrozitor doar cuvântul
agățat în jurul tâmplelor ca un suflet
pe care toți îl vor dar nu-l pot găsi
iisus știa c-o să moară doar că nu știa cum
& asta îl deranja uneori & apoi
făcea unul din trucurile lui la negru
ce dracu, nu făcea rău nimănui
nu făcea să dispară nimeni pentru totdeauna Read the rest of this entry »