Nimic(uri) personal(e)

Tren. Laptop. Traduceri. Muzică. 4h30. Cocalar cu ciob în ureche. Adoptat privirea „Să dea dracu să intri în vorbă cu mine.” Cocalar cu picioare întinse pe scaunul de lângă. Adoptat puppy-eyes spre controlor „Nenea, zi-i să-și ia picioarele de-aici, că eu numai mă prefac fioroasă.” Câștigat cauză. Două zile de floricele și pisici. Tren. Laptop. Traduceri. Muzică. 4h30. Pisă blondă și pisă portocalie. Pisă blondă oglindit în laptopu’ la mine. Pisă portocalie privit deconcertată cu ochi mari, albaștri, străini și goi. Discuții despre băieți, fatăăă. Femeie citind. Femeie făcut cruce din 5 în 5 minute. Perioadă nedefinită de betoane și praf.

Și dovada mobilă: Read the rest of this entry »

Carte.
Am citit Născuți morți (Dead Babies – Martin Amis) și m-a iritat la culme traducerea, chit că atmosfera de 10 negri mititei cu valențe burroughs-iene ar fi trebuit să-mi fie cumva pe plac. Am continuat cu Fiica unui erou al Uniunii Sovietice (Makine) și mi-am revenit, cu reprize de plâns bine amplasate. Acum am început Testamentul francez (tot Makine), dar ceva lipsește.

Film.
M-am uitat la Dirty Filthy Love cu demoazela mea și, când eram noi mai înlăcrimate, scenaristul și/sau regizorul s-a(u) gândit să facă o glumă. Bună, de altfel. Râsu-plânsu’ și nu ne-am mai înțeles om cu persoană câteva minute. Read the rest of this entry »

Nu trage, dom’ Semaca, sunt eu, Lăscărică!

Începând de astăzi, orele 17 trecute fix, am bilet la Cohen. Ah, de nu s-ar întâmpla ceva pân-atunci, să-mi petrec totuși celebrațiunea sfertului de veac cu vocea lui. Mmm

Găsit agendă veche. A mea. Începe cu „nu-mi spune ce să simt, tu nu știi cum e să-ți încapă viața într-o geantă de voiaj”. De-aici am dedus că-i veche, acum viața mea încape într-un tir. Se încheie cu „uite uleiul încins cum așteaptă florile proaspete”. Prin urmare, neidentificat când am scris în ea ultima dată.
Mai spicuiesc în ordine inversă:

„ * își întinde piciorul / mușchiul neted și precis conturat îi zvâcnește sub piele / guri de pești pe uscat altoite cu frică / pentru cetele de ogari înfometați / cuvintele ca oase de pește și lumini care nu se aprind”

„palmele făcute căuș strâng ploaia călâie / se întind să le sorbi / palmele astea cresc mângâieri ca semințe de mei / pentru când porumbeii îți vor săruta tâmpla / înainte să se desprindă în cel mai trist și luminos nor” Read the rest of this entry »

M-a ajuns blestemul televizoriștilor. Na că am TV, da’ n-am la ce să mă uit fără să mușc din birou. De pildă, luni seara – sau o fi fost marți… nu știu, sunt într-un infundibul cronosinclastic – am nimerit pe o antenă și-l ascultam pe Cristoiu, invitat la Firea. Și tanti a reușit să-l nervese pe nenea rău de tot, pe mine la fel, și în loc să schimb canalul, am închis. Butonul roșu e de panică. Mi-am făcut curaj la ceva vreme după aia, am deschis încet un ochi și am schimbat repede ordinea canalelor să nu mai dau altă dată de ea. Brrr. Ah, și n-am VH1. Încă. Iar MTV are emisiuni de toată jena. Gen Date my mom sau Next. Gen. Tembelizor tembelizant. Mă duc să mă relaxex într-un loc cu verdeață.