Nimic(uri) personal(e)

among the grey people of which I am one
I see you so clear / black and white
changing patterns / aflashing
like some bold neon sign
now you’re checkers / disturbing
I keep losing all games of mind
as I lose all games of luck
now you’re stripes
like a zebra or better a convict
and noone crosses you
and noone loosens your chains
let alone break them / it’s dark
and you’re eye-soring polka dots / with no vodka
you’re snow in the night / moving so slow
among the grey people of which I am one / or a half
it feels you are still / and it hurts
there’s no place for you in this world
and grey wombs are no happy homes
nor grey hearts

The age of believing has gone, that of not believing too. All that’s left is the initial impulse to find meanings. When I open the Bible, I’m not filled with love nor hate anymore. And it’s not the brittle indifference that makes me shut it in silence, but the poetry of the laws, the naive arrogance I could use in telling you nightly

have no other gods / and be naked before me / worship the air that I breathe on your neck / abstaining from orgasms

Roar!

Eu una reacționez violent la suprasaturație. Cu alte cuvinte, când alții n-au alt subiect decât moartea lui Maicălteiubim, răspund cu sictir. În genere mă bucur de lipsa tv-ului, acum nu sunt lăsată. Lumea știe că n-am tv și cu oricine mă-ntâlnesc de două zile-ncoace, ține să mă-ntrebe dacă am auzit. For future reference: DA! AM AUZIT! Și? Trebuie să mă manifest într-un anumit fel? Să plâng? Să-njur? Să aprind lumânări? Să devin credincioasă? Să-mi descarc discografia și s-o ascult? Să-mi dau cu părerea dacă e vinovat sau nu de pedofilie? Bun, am luat la cunoștință, îmi place să cred că nu asta îmi schimbă viața. Nu-i ca și cum ar fi murit Peter Steele ) Meh, inside joke.

Oameni buni, n-am nimic cu el, da? Și nici nu vreau să am. La o adică, în toamnă când zic io că vine cutremurul ăl mare, o să aud peste tot Earth Song? Nu de alta, dar încă-mi place piesa și nu vreau să mi se ia așa micile bucurii. Pe aia cu We Are the World mi-a spulberat-o tuta muzicantă din cameră. Un semestru de behăiala ei pe We Are the World, spunând repede-repede și numele fiecăruia înainte să cânte un vers, mi-a interschimbat lobii cerebrali. Read the rest of this entry »

Și nu e acronim pentru depeche mode.

Axioma 1: Când ai o groază de făcut și n-ai chef, o să faci altceva.
Axioma 2: Când chiar trebuie să faci ceva incomod, o să bei înainte.

Schemă ajutătoare:

Aplicație: De vreo două săptămâni am de scris două articole și de corectat alte patru-cinci. Read the rest of this entry »

No, aveam de gând să ajung(em) poimâine la Mozart Rocks, la Sala Palatului. Numai că, între timp am constatat că minunea e de fapt mâine, 25 ale cireșarului. Și oricum am dat și ultima brumă de agoniseală și milogeală de la mama pe altceva. Care nu e nici perechea de sandale exorbitante pe care o vânam, nici un DSLR pe care o să mi-l iau totuși vara asta. Da’ voi care nu aveți planuri cu sandale și aparate foto, puteți să vă duceți. Eu zic că merită deranjul și mai sunt nește bilete.

Cu alte (celelalte) cuvinte, am apartamentul meu, sunt pionier. Eh, nu-i numai al meu și nici nu-i al nostru, de fapt. Da’ tot ne calificăm pentru șoim măcar. Ah, și ce reconfortant e gândul că oamenii proști nu există, atâta timp cât nu ești nevoit să interacționezi cu ei. Merită să repar canapeaua și să pun ușă la cameră.

Că tot veni vorba, aveți uși vechi? În plus, adicătelea. Săr’na anticipat.