Nimic(uri) personal(e)

Adică tot terapia prin cumpărături și lectură e pentru mine.

Asta dacă nu intri în Cărturești cu idei mărețe și pleci cu trei cărți, dar niciuna aia după care te-ai dus. Nu zic, vreau să citesc Lolita înainte să continuu Citind Lolita, vreau să am cartea lui Lungu de care-am citit peste tot și vreau să-mi completez seria Kundera, daaaar… nu de-aia m-am dus, fir-ar. Carte apărută de o săptămână la ei și au epuizat deja stocul. Ho, obsedatelor! Mai sunt în aceeași serie și Vancu și Coman, da’ nu văd să se-nghesuie nimeni la ei, alea ajung pentru toți. Într-un colț, firește.

Plecat puțin puzzled. Oprit din obișnuință la Dalles. Adică la Noi. Uh-oh. Read the rest of this entry »

Sau citind Citind Lolita în Teheran în afara Teheranului.

După ce am pătruns cu 20 de pagini în intimitatea colectivă a celor opt tinere iranience, am și avut prima revelație: Șeherezada surprinde chintesența verbiajului feminin. Dap, femeile au început să trăncănească pentru a se apăra de bărbați. Nimic mai simplu.

Extrapolând, tăcerea ar fi refuzul acceptării acestei nevoi de apărare, nimic altceva decât o vulnerabilitate mascată. Viziunea la care îndeamnă, însă, povestea-cadru este cea a tăcerii ca resemnare în fața unei autorități necontestate. Dar, dacă o femeie sparge această uniformitate și vorbește timp de 1001 nopți pentru a nu fi ucisă și pentru a câștiga timp să-și demonstreze fidelitatea, e perfect plauzibil ca, într-un context mai apropiat nouă, o alta să găsească un substitut convenabil în a tăcea, a face sex, sau a cânta jazz.

Pentru că 100% Jazz Legend înseamnă 100% Jazz Legend.

Văzut Das Leben der Anderen a treia oară în juma’ de an. Ajuns la concluzia: benefic și/sau necesar o dată la 2 luni. Pentru purificare, în loc de cura de mere sau de ce-o mai fi. Argilă. Plastilină. Praf.

Pentru că suntem, deopotrivă, brutali și umani. Pentru că sunt realități care nu trebuie șterse cu buretele. Fie ele istorice sau intrinseci. În fiecare din noi sunt un anchetator, un trădător și o victimă. De multe ori, o conștientizăm doar pe cea din urmă. Read the rest of this entry »

.

Să deschizi geamul pentru puțin aer și să ți se facă scârbă de zgomot, de lumină, de oameni. Să închizi ochii strâns și să începi să vorbești fără oprire, din ce în ce mai repede și mai tare, chiar dacă nu vrei decât să taci. Să ți se facă, deci, scârbă de tine și să vrei să spargi tot. Să izbești, totuși, în ceva ce nu se sparge. Să afli apoi că durerea asta nu te-ar scăpa de strânsoarea cu gheare a stomacului, de zumzetul necontenit și de întreaga lume care apasă pe pleoape. Read the rest of this entry »

Adică topul celor mai „surprinzătoare statistici referitoare la sex”, via LiveScience. Pentru că cerșetătorii, după ce descoperă toate minunățiile și inepțiile, mai fac și topuri. Așadar:

10. De ce o faci? Simplu! Impulsul biologic al bărbaților de a-și perpetua genele. Curiozitate laterală sau colaterală: o femeie din Rusia secolului 18 a născut 69 (!) de copii pe parcursul a 27 de sarcini; în același secol, un împărat marocan înregistra 342 de fiice și 525 de fii.

9. Mărimea contează? Read the rest of this entry »